Este si aceasta o tot o tihna binemeritata…
In urma cu mai mult de un an, desenul incepea sa fie o simpla floare la ureche. Pardon! Simpla floare…… la urechi.
Desenul la doua maini este o provocare pe care nu am evitat-o!
Orice provocare este binevenita!
Sarbatorile noastre sunt tot mai frumoase.
Ba chiar incepem sa avem obiceiuri ale casei.
Sarbatori fericite tuturor, si gand tihnit si impacat!
Asa mi-a fost dimineata zilei in care am implinit 43.
Cele care au urmat au fost suplimentul acestei urari.
Particip la “Miercurea fara cuvinte”.
M-am hotărât să sar în ajutorul a doi prieteni despre care am aflat că s-au implicat într-un blitzkrieg. Ambuscada este una urbană, pornită cu scopul de a scoate în timp record în 2.0, și nu numai, oferta celor de la F64.ro prin care vor să facă mult mai accesibile produsele pe care le promovează.
Sincer, cel mai mult mi-a plăcut ideea acțiunii fulgerătoare, dar m-au tentat și cele câteva premii în bani puse în joc. Acestea fiind spuse, am ridicat mănușa blogatului oltenesc, dar și cea a frezatului chinezesc. Fiecare dintre ei mi-a întins câte o mână de ajutor în trecut, așa că îmi face plăcere să lupt pentru cea mai mare reducere de preț la Nikon D90 Kit 18-55mm VR + Nikon 55-200VR. Doar dacă am să câștig, acest aparat o să aibe cea mai mare reducere de pret, atât de mare încât să poată să mi-l aducă moș Crăciun, iar fotografii ca aceasta să fie cu mult mai reușite.
Exact ca în viață, blitzkrieg-ul este avatarul celor care știu să joace tare, dar corect. Oare am reușit să ghicesc produsul cu cea mai mare reducere de preț?
Participăm la concursul organizat de blogalinitiative.ro cu speranța că o să reușim să câștigăm BIG GUN.
A venit vremea craciunitelor, si a mosilor calatori, a colindatorilor cu nasuri rosii, a brazilor cazuti prada securilor unor parinti iubitori.
A venit vremea vorbelor cu talc, a darurilor gasite in ghetute dar si a dezamagirilor menite sa otraveasca sarbatorile.
Si totusi, ni-i sufletul plin de bucurie.
Nu stim daca incercarea aceasta este sau nu inspirata, dar este o alta incercare de a raspunde provocarii lui Carmen, la Miercurea fara cuvinte.
Sunt florile primaverii trecute, din spatele casei bunicilor de la Idrifaia, locul celor mai frumoase povesti din lume.
Cata bucurie poate sa iti aduca un simplu gest!
Ne-am gandit de multe ori sa intoarcem spatele unor lucruri la care muncisem mult, am chibzuit si am ajuns sa sacrificam cate ceva.
Timp de aproape doua luni am mers la inot, un curs foarte bine organizat de catre un club local, doar pentru ca a aparut un incident minor la o scufundare, a aparut o reactie adversa la orice este legat de acest subiect.
Fara o mare legatura, gandul a mers la un blog pe care il urmaream inca de la inceputul sau. La un moment dat, Doctorul s-a decis sa inchida vechiul sau cabinet. La scurt timp, a revenit cu un alt cabinet, mult mai bine mobilat. Poate ca uneori este bine sa ai puterea sa intorci spatele, temporar.
Au fost si zile mai bune, pe vremea in care calatoream mult, in conditii mai mult decat decente. A venit criza si multe dintre lucrurile pe care le faceam cu mare relaxare sa le chibzuim bine atunci cand trebuie sa luam decizii.
Nu este un capat de lume atata timp cat mai avem solutii. Soldatul universal se descurca in orice situatie.
Prieteniile copilariei nu seamana cu prieteniile varstei mature, niciodata!
Un exemplu mai mult decat elocvent este si aceasta ipostaza surprinsa in Parcul de distractii de la Platoul Cornesti din Targu Mures. Doi prieteni se inteleg din priviri in timp ce planuiesc o calatorie peste munti, in tara razesilor, acolo unde am vrea sa vizitam un prieten (deocamdata virtual).
Cand dorinta este mare, nici macar linia ferata pana la destinatie nu mai pare absolut necesara…
Anul trecut am ratat o parte din vacanta pe care ar fi trebuit sa ne-o petrecem la Galati, la mare, dar si undeva la munte. Aveam nevoie sa o masina pe care sa ne bazam, asa ca am hotarat sa facem o revizie (inainte de termen) a masinii noastre, motiv pentru care am dus-o la reprezentanta din oras.
Pentru ca am avut parte de niste marlanii (termenul este foarte corect ales) din partea hotilor care numai seriosi nu sunt, am infiintat un nou blog, casa ne mai potolim frustrarea. Acolo o sa povestim ceea ce ni s-a intamplat, poate macar asa o sa ne mai treaca supararea. Oamenii aia sunt pur si simplu “cancer”.
Nu sunt foarte mare amator de experiente culinare in zone foarte aglomerate, asa cum sunt pietele. Dar avem slabiciunea atat de raspandita la poporul nostru a mititeilor facuti curat si cu simt de bucatar mai putin sfios la dresul retetei cu diverse “miroase”.
Ne numara printre clientii obisnuiti ai acestei terase, tocmai pentru ca am putut sa ne convingem in timp cat de curat si de…. artistic lucreaza.
O sa revenim si cu o poveste despre micii din alt oras!
Cand eram eu micut, leaganul nu insemna 90% siguranta si 10% distractie.
Nu, nici vorba! Leaganul era un cauciuc uzat pana la panza (sau pana la sarma) legat cu o sfoara obisnuita de un pom oarecare.
Imi este dor de ceea ce simteam in curtea “Statiunii pentru Mecanizarea Agriculturii” din Chiraftei (ce denumire pompoasa!).
Atat de departe sunt acele vremuri! Ca si sperantele!
Blogul este un instrument de interactiune intre oameni cu preocupari compatibile.
La sfarsitul saptamanii trecute, o mana de tineri din orasul nostri au pus la cale o intalnire intre bloggeri din judet, dar si din alte locuri ale tarii.
Evenimentul a fost o reusita! Vine urmatoarea surpriza.
Comentarii recente